Nucul din ograda mea,

Nucule, bătrânule,

Ai umbrit ograda mea

Ani la rând timp de un veac.

Falnic si triumfător,

Nu te-a doborât nici vântul,

Dar nici ploaia si cu gerul

Nu ți-a vătămat veșmântul.

Strângeam nuci in poala mea

Si mâncam pe săturate,

Coapte,verzi,ce m-ai conta?

Le crăpam pe jumătate.

Și-ai primit pe ale tale ramuri

Grauri,uli si rândunici

Turturele si furnici,

Si când veneau la bunici

Toți nepoții!:)

Nucul meu din dosul casei,

Ai scoarța bătrână si crengile tot mai grele,

Aș vrea sa stau la tulpina ta până târziu

Si,sa-mi văd copilăria,si,licuricii de odinioară,

Aș împleti din frunzele tale arămii

O coroniță special pentru tine,

Si am sa las luna sa aibă grijă de tine,sa lumineze puțin

Atunci când ceața rece se v-a lăsa peste coroana ta,

Să nu-ți fie frică,sunt aici!

Stau jos,chiar la tulpina ta,

Frunzele-ți cad una cate una,

Aud scârțâitul ramurilor si nucile plesnind pe acoperiș,

Miros toamna mea de altădată!

Alexandra P.

Imi amintesc,

Imi amintesc drumul împietrit

Cum,de la poarta îi zaream capatul fumuriu până te vedeam,

Alergam împiedicata catre tine si,

Știam că cea mai frumoasa plimbare cu bicicleta,era in bratele tale!

Imi amintesc naiv si acum,

Si parca,iti simt mâinile pe creștetul meu,

Si mângâierile calde si sincere,de care imi e atat de dor…

Copil fiind,iar tu, tata.

Timpul,a trecut în ciudă parcã,

Si s-a ascuns în acele indepartari străine acum,

Ori poate,el a stat necugetat,si inca sta,

Căci cei trecuți prin timp,noi suntem,

Lăsând în urmă doar amintiri!

Mi-e dor de tine,ce sa fac părinte drag?

Mi-e dor de toamna de acasa,de nuc si de deal,

Mi-e dor de copilul cu falcute,murdar,cu mucii pâna-n gurã,

Mi-e dor,sa fug dupa căruță si sa il aștept pe moșul ger,

Mi-e dor de voi,Mi-e dor de noi,

Va vad la poarta cum priviți, spre,

același drum împietrit si azi mai pustiu ca niciodată….

Alexandra P.